Referendum-Moldova-17.03.1991.jpg

În ultimul timp, campaniile de colectare a semnăturilor au devenit un trend de promovare în politica moldovenească. Fie ele neoficiale, ca în cazul campaniei PD pentru susținerea votului uninominal sau cu efecte juridice reale ca în cazul referendumurilor pentru demiterea primarului Chirtoacă sau Președintelui Dodon, se pare că semnăturile sunt la modă.

giphy.gif


O întrebare retorică, apropo, cum rămâne cu sutele de mii de semnături pentru votul uninominal și compromisul votului mixt? Semnăturile celea nu mai contează?

giphy.gif?response_id=591eefbf55539fee052bc671


Ceea despre ce vreau să vă vorbesc astăzi, totuși, ține de altceva. MAEIE aprecia înainte de alegerile prezidențiale din 2016 că peste hotarele țării se aflau circa 800.000 de cetățeni. Voința și viziunile lor în inițiative de acest fel nu pot fi reflectate prin mijloace electronice. Legislația nu prevede mijloace electronice de completare a semnăturilor pentru referendumurile naționale și locale, iar deplasarea în multe dintre țările unde sunt stabiliți moldoveni este prea costisitoare pentru grupurile de inițiativă, mai ales în cazul unor inițiative civice fără bugete de partid în spate.

giphy.gif


Recensământul din 2014 a apreciat populația țării la cca 2,9 milioane, ceea ce înseamnă că prin lipsirea de mijloace electronice de inițiere a referendumurilor efectiv 27% dintre moldoveni sunt privați de acest drept democratic. În același timp, tematica diasporei este una de actualitate, reflectată cât în politica de stat, atât și în modificările planificate în legislația electorală.

giphy.gif?response_id=591ef04f1833aab437e88915


Este această situație o lacună legislativă sau cineva vrea ca 1/3 din cetățeni să fie muți la capitolul inițierii referendumurilor în Moldova?

Acest articol are peste 6 aprecieri, distribuiri și comentarii