Pentru mine, coptul de Paști nu e o nevoie de a respecta orbește o tradiție. Mai cu seamă, e un soi de terapie. Pentru că atunci când iese bine un lucru, aparent complicat și anevoios, ai senzația unei mângâieli pe cap. Iar vocea interioară nu obosește să îți mulțumească pentru misiunea împlinită.Am început să coc de Paști în 2014, când pentru prima dată am înțeles că această sărbătoare niciodată nu va mai ca înainte, aflându-mă departe de casă.  Maică-mea m-a oprit de la aruncat la gunoi cutiile de conserve, în care am copt singură prima dată pască, după rețeta sa. Apoi, căutând textura unui panettone, am experimentat cu diverse rețete de cozonac, până am înțeles micile secrere ale aluatului. După asta nu am mai avut nevoie de gramaje și listă de ingrediente, totul a mers ca pe unt și aproape cu ochii închiși. Anul aceata chiar am îndrăznit să improvizez, după ce am văzut un tutorial video de pregătire a cozonacului, și, cu un mic ghiont de la echipa Dr. Oetker Moldova, m-am pus pe treabă. Mi-au zis să aleg orice produs îmi place și să fac ce-mi poftește sufletul. Sufletul meu a poftit vanilie, iar palmele mele și acum […]
Acest articol are peste 435 aprecieri, distribuiri și comentarii