Confidente

Ordinea este o chestie care ține de capacitatea de a te controla. O persoană ordonată este o persoană care întotdeauna își pune lucrurile la locul lor nu doar în casă sau la birou, ci și în viață. Eu tare mult lucrez și învăț la acest capitol, pentru că îmi place ordinea și curățenia până la extreme. Lucrez asupra mea, încerc să îmi controlez poftele, apucăturile și să fiu organizată în toate domeniile. Asta înseamnă să pun suflet în tot ce fac și să fiu prezentă în gesturile mele, constientizând acțiunea lor asupra mea, dar si a celorlalți...

Prinși în rutina zilnică, permanent suntem în goană. Vrem să le reușim pe toate, să fim primii, să le facem pe toate bine. Uităm să ne bucurăm de viață, de lucrurile mărunte și de micile reușite. Tindem mereu spre mai mult, mai bine, mai frumos.

Dar viața e alcătuită nu doar din bine, frumos, reușite, culmi. Viața e și cu lacrimi, durere, căderi. Important e să vedem partea plină a paharului, să ne ridicăm și s-o luăm mai încet. Pentru ca data viitoare când vom cădea, să nu doară atât de tare.

Unde te grăbești? Nu vezi că oricum nu le reușești pe toate? Atâtea încă rămân nefăcute, neduse până la capăt...

Oricât de mult ne-am dori să credem că noi, mamele, le putem face pe toate, nu e deloc așa. Pentru că uneori și bateriile noastre se consumă, suntem cu nervii la pământ și avem nevoie de momente de respiro. Nu suntem atotputernice, dar suntem cele mai bune mame pentru copiii noștri. Iar dacă nu suntem, putem deveni, dacă avem grijă un pic și de noi. Pentru că fericirea familiei depinde de fericirea mamei.

Sunt sigură că nu o singură dată ți s-a întâmplat să simți că nu mai poți, că ai nevoie de o pauză, că nu vrei să vezi pe nimeni...

Ca părinți, ne dorim tot ce e mai bun pentru copiii noștri. De cele mai multe ori, suntem în stare să le dăm chiar și luna de pe cer, să ne jertfim pentru ei și să facem absolut tot ce ne cer, însă uităm să ne întrebăm: au ei cu adevărat nevoie de asta? Faptul că le îndeplinim fiecare dorință, îi face fericiți? Au ei nevoie de zecile de activități pe care le propunem, vor ei să meargă în fiecare zi dupa grădiniță sau ore la lecții suplimentare, la școli de creație sau diverse ateliere? 

În ultimele zile am avut ocazia să stau într-un cerc de mame, care au tot discutat pe diverse teme...

Dimineața este pentru mine cea mai importantă parte a zilei. Dimineața reușesc să fac atâtea lucruri câte nu le fac pe parcursul zilei. Dar pentru asta a fost nevoie de mult antrenament și voință. Pentru a ajunge la această „performanță”, am practicat mult timp diverse obiceiuri, până am găsit ceea ce mi s-a potrivit modului meu de viață. Iată ce obiceiuri sănătoase practic în fiecare dimineață și care au fost pașii pe care i-am urmat până acum.

Ora trezirii
Pentru mine trezirea sau „o dimineață devreme” începe la 6:30-7:00...

Fiecare om e diferit și special în felul său, asta o știe oricine. Nu există doi oameni la fel, așa cum nici degetele de la mână nu sunt asemănătoare. Suntem frumoși și facem lumea frumoasă anume prin faptul că suntem diferiți, atât în modul de gândire și la fapte, cât și la exterior. 

Dupa naștere, am avut multe momente în care îmi uram corpul și schimbările care au avut loc în el. Cred că se întâmplă oricărei femei. Însă de ceva timp am învățat că „corpul meu este casa mea”, de aceea trebuie să-l iubesc și să-l îngrijesc cum știu eu mai bine...

Dintotdeauna mi-a plăcut să-mi organizez timpul. De când mă știu, fac liste, scriu în agende, îmi notez ideile și gândurile. Asta poate pentru că uit repede... Sau poate pentru că îmi oferă o stare de comfort. Știu că am totul notat, programat, și nu trebuie să îmi fac griji... Sau poate pentru că asta mă disciplinează... Indiferent care ar fi motivul pentru care eu îmi organizez zilele, săptămânile, lunile, știu că e un obicei bun, pe care îmi doresc tare mult să-l transmit și copiilor mei. Tocmai de asta, la începutul fiecărei săptămâni, noi notăm câteva idei de jocuri sau activități pe care le vom face în următoarele 7 zile...

Săptămâna aceasta împlinesc 30 de ani. M-am gândit că e o ocazie bună să privesc în urmă, la cei 30 de ani câți îi am trăiți pe acest pământ și să fac un bilanț. Mai bine zis, să notez cele 30 de lecții pe care le-am învățat de-a lungul timpului. Știu că ce e mai frumos abia urmează, dar mai știu că nu trebuie să îmi fie frică de trecut, să accept ceea ce mi-a fost dat să trăiesc și să merg mai departe în viață, gata să învăț noi lecții.

1.Am învățat să scriu. Să îmi scriu gândurile pe foaie și pe unele dintre ele să le împart cu alți oameni...

Eu n-am crescut într-o familie în care tata să se fi jucat cu noi în copilărie, așa cum vedeam în filmele de la TVR și ProTV. Tata era mereu plecat la lucru, la Moscova, iar noi rămâneam în grija mamei care, ocupată cu treburile casnice și cu controlul caietelor până la o bucată de noapte, nu mai avea timp să se joace cu noi. Nu zic că am avut părinți răi. Pur și simplu, așa au fost vremurile... Tocmai de asta, atunci când m-am căsătorit și am rămas însărcinată, mi-am promis că nu voi face că părinții mei, că voi avea întotdeauna timp pentru copii și le voi asculta necesitățile...

 

Încă din vară, când am aflat că Stelian a învins cancerul, i-am promis că de ziua lui vom organiza o petrecere. El a decis ce vom face în acea zi, ce cadou să-i cumpărăm și pe cine să invităm, iar noi i-am respectat alegerile și am intervenit doar cu mici modificări. Pentru că a fost o zi extrem de frumoasă, vreau să împart impresiile mele cu voi, mămicile care poate vă gândiți să organizați o petrecere pentru copilași, fie de ziua de naștere, fie pentru a marca un anumit eveniment.

 

CADOURILE
Ziua de naștere a copilului este ziua lui și trebuie să simtă asta, să se simtă mai special decât în celelalte zile, să aibă alături toți oamenii dragi și mai ales, familia unită...

 

2018 a fost  cel mai greu an din viața noastră de oameni adulți. Se spune că Dumnezeu, pe cine iubește, pe acela îl și ceartă. Nu știu pe cât e de adevărat, dar știu că ceea ce am trăit noi, este o lecție importantă și o încercare pe care am trecut-o numai cu ajutorul Celui de Sus. A fost un an extrem de obositor, dar nu pot nega faptul că tot în 2018 am cunoscut cei mai mărinimoși și minunați oameni și am devenit mult mai puternici pentru a învinge orice. Pentru că, dacă am învins cancerul, suntem în stare (noi patru, împreună) să trecem peste toate...

Viața este frumoasă, iar dacă uneori ne mai pune la încercări, trebuie neapărat să le acceptăm, să trecem cu bine peste ele și să urcăm spre noi culmi. Săptămânile trecute  la americani și francezi a fost Ziua Recunoștinței (engleză: Thanksgiving Day, franceză: Jour de l'Action de grâces) și mare păcat e că nu se sărbătorește și la noi. Deși ar trebui să fim recunoscători în fiecare clipă, o astfel de zi poate ne-ar face mai buni, ne-ar provoca oarecum să spunem un mulțumesc oamenilor din viața noastră și să apreciem și mai mult ceea ce avem, să stăm mai mult cu familia și să petrecem momente de neuitat alături de ei...

În această săptămână am participat la un eveniment tare frumos și cald. Dupa zile grele și zbuciumate, acest eveniment a fost pentru mine ca o gură de aer proaspăt și trebuie să recunosc, e primul eveniment la care am plâns. Pentru că m-am recunoscut în absolut toate situațiile redate și explicate în cadrul seminarului „Cum să grădinărim relațiile de cuplu”.

Numele lui Jacques Salomé l-am auzit în urmă cu câțiva ani, atunci când am citit cartea „Mami, tati, mă auziți?”. Am citit-o și am uitat acest nume. Cu câteva săptămâni în urmă, când am aflat că Jacques Salomé vine la Chișinău, unde va lansa cea mai recentă carte a sa „Un strop de eternitate”, mi-am zis că trebuie neapărat să-l cunosc...

Îmi plac zilele friguroase, atunci când stau în casă, sub plapumă, cu o carte bună în mână. Sau atunci când stau la bucătărie și pregătesc ceva gustos pentru familia mea. Sau atunci când încălzesc bine casa și pot sta îmbrăcată în haine subțiri, de vară. Dar îmi plac și serile, pentru că seara ne adunăm cu toții acasă și ne bucurăm de prezența fiecărui membru, mâncând ceva călduț și gustos, bând ceai fierbinte și discutând despre cum a fost ziua.

 

Bucuria vine din lucruri mărunte, iar căldura – din micile bucurii pe care ni le putem crea noi înșine...

De când a apărut Cecilia în viața noastră, nopțile cu lună plină sunt un adevărat coșmar. Două-trei nopți pe parcursul unei luni, de 5 ani deja, încercăm să rezistăm cu cele câteva ore de somn. Am tot căutat cauza nesomnului și am ajuns la o singură concluzie: luna plină. Din cauza lunii pline, Cecilia doarme rău, plânge prin somn, visează urât.

Pentru unii poate părea un lucru de nimic, însă cei care cunosc și acceptă faptul că luna influențează trăirile și emoțiile noastre, vor înțelege că aceasta influențează și calitatea somnului...

Sunt vre-o doi ani de când am decis, de comun acord cu soțul, că vom încerca să economisim și să ne schimbăm modul de viață. Amândoi, în mod conștient, am început să adoptăm minimalismul, atât în acțiuni, cât și în locuința noastră. Ne debarasăm de lucrurile inutile și păstrăm doar ceea ce ne aduce bucurie și folosim nu doar o singură dată pe an.  Am povestit deja despre ce facem noi pentru a economisi, căci eu cred că minimalismul asta și implică – economisire și bucurie din lucruri simple. Azi vreau să îți povestesc despre pașii pe care vreau să-i fac pentru a economisi și mai mult...

Cine crede că a avea mult înseamnă și a fi fericit, se înșeală amarnic. Bineînțeles, fericire înseamnă să ai tot ce îți dorești, să faci tot ce-ți poftește inima, dar... nu e numai asta.  Dacă nu ai sănătate, poți avea chiar și luna de pe cer, dar tot nu vei fi fericit. Pentru că fericirea înseamnă în primul rând sănătatea ta și a celor dragi ție, dupa care celelalte bunuri materiale sau emoționale. E un subiect destul de discutat și controversat, pentru că fiecare om vede fericirea în felul său. Eu însă, vreau azi să-ți povestesc despre cum reușesc să economisesc și să fiu fericită...

Îmi place la nebunie anotimpul toamna! Este perioada în care, în septembrie și octombrie,  nu trebuie să îmbrac haine prea groase, dar nici nu mai port fuste și rochii fără colanți. Este anotimpul în care pot purta eșarfe, pot sta sub plapumă citind dintr-o carte și savurând din ceaiul preferat sau când pot mânca mulți struguri, gutui și nuci și, în luna noiembrie, pot sta lângă calorifer, încercând să-mi încălzesc picioarele.

În luna august am acceptat două provocări – minimum 500 de cuvinte scrise zilnic și minimum 10 pagini citite dintr-o carte. Septembrie a fost fără zahăr, iar pentru octombrie am acceptat alte două provocări. Una se referă la articolele pe care urmează să le scriu, căci mi-am propus să scriu minimum 40 de articole pe parcursul lunii. Cea de-a doua e despre organizarea locuinței, o provocare lansată de prima bloggeră-specialist în soluții de organizare din România, Diana Mihaila, dar și de Elena Santos, bloggeră la Acasă cu Mami...