Confidente

La începutul lunii iunie, Natalia Dabija, moldoveancă stabilită cu traiul la București, una dintre bloggerițele mele preferate, pe care o găsiți AICI, a lansat provocarea #project333. Aceasta ne îndeamnă să purtăm pe parcursul verii doar 33 de articole vestimentare, inclusiv încălțăminte și accesorii. Eu am acceptat cu drag această provocare, mai mult din curiozitatea de a vedea exact de câte haine am nevoie pentru a mă simți bine atunci când ies în lume.

Acest lucru m-a ajutat să estimez numărul hainelor din garderobă și să le sortez bine de tot, astfel încât să nu mai îmbrac ceea ce nu mi se potrivește sau nu îmi place...

Ca părinți, avem rolul de a ne educa urmașii să devină oameni buni. Un om bun este un om căruia îi pasă de starea sa de bine, dar și de binele celor din jur, inclusiv de al animalelor și plantelor. Din fericire, copiii fac ceea ce văd, nu ceea ce li se spune, iar dacă ne vor vedea pe noi că facem bine ceea ce ce facem, ei ne vor urma exemplul.  Atunci când noi, maturii, vom înțelege că CASA noastră nu sunt doar cei 4 pereți, ci și blocul, strada, cartierul, orașul, țara, continentul pe care trăim, vom fi cu adevărat un exemplu bun pentru generațiile viitoare...

Nu-mi plac cifrele, dar îmi plac banii. Și nu cred că există vreun om căruia să nu-i placă. Mie îmi place să lucrez, să fiu remunerată pentru asta și să cheltui banii cu cap. Îmi place mai degrabă să nu-i cheltui, ci să-i economisesc. Îmi place să am siguranța zilei de mâine, să știu că dacă se întâmplă ceva sau dacă am nevoie de ceva, am și resursele financiare necesare pentru a cumpăra sau a face acel lucru.

 

Să nu credeți că am fost dintotdeauna așa. Ca oricărei femei, mi-a plăcut să cheltui banii pe haine, pe mâncare, deși economisesc de când mă știu și am norocul ca și soțul să fie pe aceeași undă cu mine...

Atunci când susțin ideea unei persoane, trebuie să o ascult, să o citesc de mai multe ori, pentru a mă convinge că ceea ce spune e adevărat și nu-mi va face rău. Așa a fost și atunci când am aflat despre Mihaela Bilic – am vrut să cunosc mai multe despre ea, i-am citit aproape toate postările din rețelele de socializare, am fost la primul eveniment din Chișinău la care ea a fost invitată, mi-a plăcut poziția sa și, pentru a cunoaște și mai multe – i-am cumpărat și citit cărțile, iar săptămâna trecută am fost la un nou eveniment la care ea a fost invitat special...

În sfârșit am ajuns și noi la Circul din Chișinău. Să spun că a fost frumos, aș minți. Pentru că nu a fost frumos, ci extraordinar, fabulos, emoționant. Atât noi, cât și copiii, am fost într-o veselie și un zâmbet. „Vivat Vacanța” e spectacolul pe care-l recomand oricui, fie mare, fie mic, pentru că e plin de voie bună, mișcare, acrobații, faze haioase.

Mi-am dorit mult să mergem la circ, dar parcă nu găseam momentul potrivit. Însă acum, că e vacanță, m-am gândit că e binevenită o nouă experiență. Și chiar a fost...

Ordinea este o chestie care ține de capacitatea de a te controla. O persoană ordonată este o persoană care întotdeauna își pune lucrurile la locul lor nu doar în casă sau la birou, ci și în viață. Eu tare mult lucrez și învăț la acest capitol, pentru că îmi place ordinea și curățenia până la extreme. Lucrez asupra mea, încerc să îmi controlez poftele, apucăturile și să fiu organizată în toate domeniile. Asta înseamnă să pun suflet în tot ce fac și să fiu prezentă în gesturile mele, constientizând acțiunea lor asupra mea, dar si a celorlalți...

Prinși în rutina zilnică, permanent suntem în goană. Vrem să le reușim pe toate, să fim primii, să le facem pe toate bine. Uităm să ne bucurăm de viață, de lucrurile mărunte și de micile reușite. Tindem mereu spre mai mult, mai bine, mai frumos.

Dar viața e alcătuită nu doar din bine, frumos, reușite, culmi. Viața e și cu lacrimi, durere, căderi. Important e să vedem partea plină a paharului, să ne ridicăm și s-o luăm mai încet. Pentru ca data viitoare când vom cădea, să nu doară atât de tare.

Unde te grăbești? Nu vezi că oricum nu le reușești pe toate? Atâtea încă rămân nefăcute, neduse până la capăt...

Oricât de mult ne-am dori să credem că noi, mamele, le putem face pe toate, nu e deloc așa. Pentru că uneori și bateriile noastre se consumă, suntem cu nervii la pământ și avem nevoie de momente de respiro. Nu suntem atotputernice, dar suntem cele mai bune mame pentru copiii noștri. Iar dacă nu suntem, putem deveni, dacă avem grijă un pic și de noi. Pentru că fericirea familiei depinde de fericirea mamei.

Sunt sigură că nu o singură dată ți s-a întâmplat să simți că nu mai poți, că ai nevoie de o pauză, că nu vrei să vezi pe nimeni...

Ca părinți, ne dorim tot ce e mai bun pentru copiii noștri. De cele mai multe ori, suntem în stare să le dăm chiar și luna de pe cer, să ne jertfim pentru ei și să facem absolut tot ce ne cer, însă uităm să ne întrebăm: au ei cu adevărat nevoie de asta? Faptul că le îndeplinim fiecare dorință, îi face fericiți? Au ei nevoie de zecile de activități pe care le propunem, vor ei să meargă în fiecare zi dupa grădiniță sau ore la lecții suplimentare, la școli de creație sau diverse ateliere? 

În ultimele zile am avut ocazia să stau într-un cerc de mame, care au tot discutat pe diverse teme...

Dimineața este pentru mine cea mai importantă parte a zilei. Dimineața reușesc să fac atâtea lucruri câte nu le fac pe parcursul zilei. Dar pentru asta a fost nevoie de mult antrenament și voință. Pentru a ajunge la această „performanță”, am practicat mult timp diverse obiceiuri, până am găsit ceea ce mi s-a potrivit modului meu de viață. Iată ce obiceiuri sănătoase practic în fiecare dimineață și care au fost pașii pe care i-am urmat până acum.

Ora trezirii
Pentru mine trezirea sau „o dimineață devreme” începe la 6:30-7:00...

Fiecare om e diferit și special în felul său, asta o știe oricine. Nu există doi oameni la fel, așa cum nici degetele de la mână nu sunt asemănătoare. Suntem frumoși și facem lumea frumoasă anume prin faptul că suntem diferiți, atât în modul de gândire și la fapte, cât și la exterior. 

Dupa naștere, am avut multe momente în care îmi uram corpul și schimbările care au avut loc în el. Cred că se întâmplă oricărei femei. Însă de ceva timp am învățat că „corpul meu este casa mea”, de aceea trebuie să-l iubesc și să-l îngrijesc cum știu eu mai bine...

Dintotdeauna mi-a plăcut să-mi organizez timpul. De când mă știu, fac liste, scriu în agende, îmi notez ideile și gândurile. Asta poate pentru că uit repede... Sau poate pentru că îmi oferă o stare de comfort. Știu că am totul notat, programat, și nu trebuie să îmi fac griji... Sau poate pentru că asta mă disciplinează... Indiferent care ar fi motivul pentru care eu îmi organizez zilele, săptămânile, lunile, știu că e un obicei bun, pe care îmi doresc tare mult să-l transmit și copiilor mei. Tocmai de asta, la începutul fiecărei săptămâni, noi notăm câteva idei de jocuri sau activități pe care le vom face în următoarele 7 zile...

Săptămâna aceasta împlinesc 30 de ani. M-am gândit că e o ocazie bună să privesc în urmă, la cei 30 de ani câți îi am trăiți pe acest pământ și să fac un bilanț. Mai bine zis, să notez cele 30 de lecții pe care le-am învățat de-a lungul timpului. Știu că ce e mai frumos abia urmează, dar mai știu că nu trebuie să îmi fie frică de trecut, să accept ceea ce mi-a fost dat să trăiesc și să merg mai departe în viață, gata să învăț noi lecții.

1.Am învățat să scriu. Să îmi scriu gândurile pe foaie și pe unele dintre ele să le împart cu alți oameni...

Eu n-am crescut într-o familie în care tata să se fi jucat cu noi în copilărie, așa cum vedeam în filmele de la TVR și ProTV. Tata era mereu plecat la lucru, la Moscova, iar noi rămâneam în grija mamei care, ocupată cu treburile casnice și cu controlul caietelor până la o bucată de noapte, nu mai avea timp să se joace cu noi. Nu zic că am avut părinți răi. Pur și simplu, așa au fost vremurile... Tocmai de asta, atunci când m-am căsătorit și am rămas însărcinată, mi-am promis că nu voi face că părinții mei, că voi avea întotdeauna timp pentru copii și le voi asculta necesitățile...

 

Încă din vară, când am aflat că Stelian a învins cancerul, i-am promis că de ziua lui vom organiza o petrecere. El a decis ce vom face în acea zi, ce cadou să-i cumpărăm și pe cine să invităm, iar noi i-am respectat alegerile și am intervenit doar cu mici modificări. Pentru că a fost o zi extrem de frumoasă, vreau să împart impresiile mele cu voi, mămicile care poate vă gândiți să organizați o petrecere pentru copilași, fie de ziua de naștere, fie pentru a marca un anumit eveniment.

 

CADOURILE
Ziua de naștere a copilului este ziua lui și trebuie să simtă asta, să se simtă mai special decât în celelalte zile, să aibă alături toți oamenii dragi și mai ales, familia unită...

 

2018 a fost  cel mai greu an din viața noastră de oameni adulți. Se spune că Dumnezeu, pe cine iubește, pe acela îl și ceartă. Nu știu pe cât e de adevărat, dar știu că ceea ce am trăit noi, este o lecție importantă și o încercare pe care am trecut-o numai cu ajutorul Celui de Sus. A fost un an extrem de obositor, dar nu pot nega faptul că tot în 2018 am cunoscut cei mai mărinimoși și minunați oameni și am devenit mult mai puternici pentru a învinge orice. Pentru că, dacă am învins cancerul, suntem în stare (noi patru, împreună) să trecem peste toate...

Viața este frumoasă, iar dacă uneori ne mai pune la încercări, trebuie neapărat să le acceptăm, să trecem cu bine peste ele și să urcăm spre noi culmi. Săptămânile trecute  la americani și francezi a fost Ziua Recunoștinței (engleză: Thanksgiving Day, franceză: Jour de l'Action de grâces) și mare păcat e că nu se sărbătorește și la noi. Deși ar trebui să fim recunoscători în fiecare clipă, o astfel de zi poate ne-ar face mai buni, ne-ar provoca oarecum să spunem un mulțumesc oamenilor din viața noastră și să apreciem și mai mult ceea ce avem, să stăm mai mult cu familia și să petrecem momente de neuitat alături de ei...

În această săptămână am participat la un eveniment tare frumos și cald. Dupa zile grele și zbuciumate, acest eveniment a fost pentru mine ca o gură de aer proaspăt și trebuie să recunosc, e primul eveniment la care am plâns. Pentru că m-am recunoscut în absolut toate situațiile redate și explicate în cadrul seminarului „Cum să grădinărim relațiile de cuplu”.

Numele lui Jacques Salomé l-am auzit în urmă cu câțiva ani, atunci când am citit cartea „Mami, tati, mă auziți?”. Am citit-o și am uitat acest nume. Cu câteva săptămâni în urmă, când am aflat că Jacques Salomé vine la Chișinău, unde va lansa cea mai recentă carte a sa „Un strop de eternitate”, mi-am zis că trebuie neapărat să-l cunosc...

Îmi plac zilele friguroase, atunci când stau în casă, sub plapumă, cu o carte bună în mână. Sau atunci când stau la bucătărie și pregătesc ceva gustos pentru familia mea. Sau atunci când încălzesc bine casa și pot sta îmbrăcată în haine subțiri, de vară. Dar îmi plac și serile, pentru că seara ne adunăm cu toții acasă și ne bucurăm de prezența fiecărui membru, mâncând ceva călduț și gustos, bând ceai fierbinte și discutând despre cum a fost ziua.

 

Bucuria vine din lucruri mărunte, iar căldura – din micile bucurii pe care ni le putem crea noi înșine...