Confidente

Spre deosebire de verile trecute, vara aceasta e mult mai frumoasă, mult mai plină de aventură. Poate doar mi se pare mie, dar știu cu siguranță că acest lucru se datorează faptului că micuții mei nu mai sunt atât de micuți, că au crescut și, alături de ei, am crescut și eu și văd altfel lucrurile. 

Când eram de vre-o 10-12 ani și mă întreba cineva care e anotimpul meu preferat, răspundeam fără să mă gândesc: toamna! Acum, dacă m-ar întreba același lucru, nu i-aș mai răspunde la fel. I-aș spune că iubesc fiecare anotimp, căci fiecare are farmecul și frumusețea sa...

În luna mai s-a făcut un an de când l-am alăptat ultima dată pe Stelian. Pentru mine nu a fost ușor, pentru el - deloc ușor, dar am rezistat ambii, iar acum vine la mine și îmi cere să-i povestesc cum era el când era bebeluș și mânca lapte de mămică. A fost o perioadă frumoasă, pe care și el și-o amintește și chicotește de fiecare dată când îi povestesc despre cum era alăptat.

Îmi amintesc cu dor de acea perioadă, iar faptul că am alăptat mai mult de doi ani, cred că a fost cel mai bun BUN pe care i l-am putut oferi atunci...

De cum îi naștem, avem tendința să îi comparăm. Ni se pare că bebelușii noștri sunt mai înalți, mai grăsuți, că sunt mai deștepți, mai nu știu cum. Uităm totuși că fiecare copil e unic și are ritmul său de dezvoltare, iar a-l compara cu alții înseamnă a-i pune piedici și a nu-l încuraja să crească un copil în armonie cu sine însuși și cu cei din jur. Copilul simte când este comparat și când este prezentat ca un trofeu.

Nu știu de ce, dar când ies la locul de joacă sau merg în parcuri, în majoritatea discuțiilor dintre mame apar afirmații de genul: păi, al meu face sfoara și cunoaște vre-o 10 poezii de două strofe; ei, da al meu cunoaște culorile, le știe în 4 limbi și mai și numără până la 100; bebelușul meu stă pe oliță de la 6 luni, merge de la 9 luni și vorbește de la un anișor; fetița mea e cea mai bună din grupă la gădiniță, iar sâmbăta și duminica frecventează toată ziua diverse lecții, ca să aibă ocupație și să crească deșteaptă; etc, etc, etc...

Dupa ce m-am căsătorit, corpul meu a suferit mai multe transformări, dar cea mai importantă a fost aceea că a acceptat să crească în burtică un pui de om. Pe parcursul primei sarcini am adăugat 25 de kg (OMG!), dar am revenit destul de repede la greutatea inițială. A doua sarcină a adus alte 15 kg în plus, dupa care încă vre-o 5. Iar kilogramele au venit la pachet cu multe alte modificări, de care știu că nu voi scăpa niciodată, pe care le accept ca parte din mine și încerc să mă bucur de ele.

Am burtică
Am înțeles că burtica mea nu va mai fi ca înainte de naștere – plată și netedă...

Afară e atât de frumos că e păcat să stăm închiși în case. Iarna, când e frig și ninge, poate că avem un motiv să nu ieșim afară, deși acesta chiar nu e un motiv serios, dar vara, când e cald și bine, de ce am sta în casă? Da, e ușor să cădem pradă tehnologiilor, să stăm în fața calculatoarelor, să lăsăm copiii la desene animate, dar ieșirile în aer liber sunt cea mai bună alegere pentru sănătatea noastră.

De când am venit acasă cu copiii de la maternitate, chiar dacă era toamna și iarna, am ieșit afară. Mai întâi câte 10-20 de minute, apoi stăteam ore întregi...

Mi-am dorit dintotdeauna o ședință foto în lanul de floarea soarelui. Săptămâna trecută, în timpul călătoriei noastre spre Rîșcani, am întâlnit pe drum câteva lanuri de floarea soarelui, însă unul ne-a atras atenția în mod deosebit. Planta abia înflorește, de aceea nu toate lanurile erau galbene, așa cum mi-aș fi dorit. Totuși, am reușit să facem câteva fotografii. A fost mai mult o încercare, dar nu am rezistat să nu las și aici pe blog rezultatul, căci fotografierea durează câteva secunde, dar amintirea – o viață întreagă...

Îmi doresc ca această vară să fie altfel, să fie de neuitat și să petrec cât mai mult timp cu oamenii dragi mie. Încă de la începutul lui iunie mi-am promis că vara 2018 va fi una a descoperirilor și a noilor experiențe. Am început-o cu o scurtă vacanță în sat, acolo unde mi-am resetat prioritățile, mi-am făcut ordine în gânduri și mi-am promis  că voi fi o mamă mai bună pentru copiii mei. 

Ultima jumătate de an a fost extrem de dificilă pentru mine, dar am primit totul ca pe o lecție, pe care sper că am învățat-o...

A trecut aproape o lună de la ultima noastră vizită la Cluj, însă gândurile mele tot acolo au rămas. Am tot povestit pe blog și pe rețelele de socializare despre cât de superb este acest oraș, despre faptul că vreau să revin aici și despre locurile pe care vreau să le revăd. Azi însă vreau să povestesc despre un OM deosebit care a adus multă culoare și lumină în viața noastră. Un OM originar din Republica Moldova, de la Nisporeni, dar stabilit cu traiul în Cluj. Un OM frumos, care știe prin simpla sa prezență să aducă bucurie oamenilor de lângă el...

Cu excepția lingeriei, eu foarte rar am cumpărat haine copiilor mei. Și nu din motivul că nu îmi permit (deși recunosc: aceste haine chiar au uneori prețuri exagerat de mari), ci pentru că, de când erau încă micuți, am tot primit în dar haine  de la rude și prieteni (noi sau purtate de copiii acestora), astfel încât nu am simțit nevoia să le cumpăr eu haine. Nu cred că aceasta e o dovadă de sărăcie și voi continua să-mi îmbrac copiii în hăinuțe pe care le-au purtat și alții copii.  

Întotdeauna am acceptat cu mare plăcere hainele pe care mi le-au dat vecinele, cumetrele sau cumnatele...

Duminică a avut loc Festivalul MAI DULCE 2018. Am fost pentru prima dată la un asemenea eveniment și mi-a plăcut. Un eveniment Klumea, organizat ca la carte. Biletele de acces au fost la un preț destul de bun – 40 de lei, copiii au avut unde și cu ce se juca, părinții s-au putut odihni și au aflat informații utile și interesante.

Pentru mine, un eveniment de succes e atunci când ies de la el cu ceva nou și aici mă refer la noi cunoștințe. Fiind prezentă la Teatrul Gastronomic, am aflat o  mulțime de trucuri utile, 5 rețete simple și delicioase, dar și am cunoscut oameni noi...

Una dintre cele mai importante lecții pe care am învățat-o în ultima jumătate de an, a fost aceea că există OAMENI printre oameni. Niciodată nu am avut încredere în oameni și întotdeauna am spus că, ori de câte ori vor avea ocazia, aceștia vor trăda, vor arunca vorbe urâte și vor face rău. Dar iată că Dumnezeu a hotărât că e timpul să-mi învăț lecția și să-mi demonstreze că totul se face cu OAMENI și că nu toți sunt plămădiți „din același aluat”.

În ultimele 6 luni am întâlnit oameni despre care nu aș fi crezut niciodată că ar putea să întindă o mână de ajutor...

De mai bine de 4 ani, lectura a devenit pentru mine o parte importantă a vieții. Citesc ori de câte ori am timp liber, dar cel mai important – nu las să treacă nici o zi fără a citi măcar o pagină dintr-o carte. Citesc de când mă țin minte, am citit mult în anii de școală, dar odată cu perioada liceului și a universității, am lăsat deoparte lectura. În urmă cu 4 ani am redescoperit această pasiune, care a devenit mai degrabă un mod de viață. 

La solicitarea unei cititoare fidele, dar și pentru că multe mămici mă întreabă cum îmi fac timp pentru a citi și cum reușesc să citesc atât de mult, am hotărât să vin cu câteva sfaturi și trucuri care ar motiva și ajuta o mamă să citească...

În luna mai 2018 blogul meu împlinește 5 ani. Cu această ocazie am decis să-mi fac un dar și să trec la o nouă etapă. Astfel, am creat un canal pe Youtube, canalul blogului Sunt MAMĂ. Am decis acest lucru de comun acord cu copiii, pentru că și ei își doreau demult „să arătăm și altor copii cum ne jucăm și ce mai facem”. 

Pe canalul de Youtube Sunt MAMĂ! voi veni săptămânal cu detalii de la evenimentele la care particip sau merg cu copiii, vom face filmulețe despre călătoriile noastre, despre cum decurge o zi din viața noastră și despre momentele noastre plăcute și mai puțin plăcute...

Când aud termenul INFLUENCER, mă ia groaza și mi se aprinde beculețul fără să vreau, pentru că această etichetă implică atâtea aspecte, cărora mulți nici nu le fac față, dar nici nu și le asumă. Eu sunt blogger, scriu pentru că scrisul este pentru mine o terapie, vreau să împart experiența mea cu alte mame, cu alți părinți, vreau ca ei să înțeleagă că nu sunt singurii care trec prin situații dificile și poate îi ajută soluțiile care au funcționat la noi. Uneori recomand produse, cărți, jucării, jocuri, dar o fac doar din punctul meu de vedere, care nu poate coincide cu al altora și niciodată nu mă impun...

Îmi place la nebunie primăvara, când natura învie, iar noi, oamenii, parcă renaștem și devenim mai buni. Este anotimpul sărbătorilor frumoase, a soarelui și a clipelor petrecute în aer liber. Nu cred că sunt oameni cărora să nu le placă acest anotimp. Eu am adunat în articolul de mai jos motivele pentru care iubesc primăvara.

Deși anul acesta Paștele mă găsește într-un spital, nu pot să nu mă gândesc cu nostalgie la anii trecuți, când Paștele însemna mers la biserică, sfințit pasca, ciocnitul ouălor și bucuria de a fi alături de cei dragi. Anul acesta e diferit, dar merită acest sacrifiu, pentru binele și sănătatea copilului meu.

Îmi amintesc cu drag de Paștele din copilăria mea, când țineam postul, iar la liturghia de Înviere mă împărtășeam, dupa care sfințeam pasca și mergeam cu toată familia spre casă, cu lumânarea aprinsă, ducând Focul Haric acasă...

Paștele e sărbătoarea sărbătorilor, ziua în care marcăm Învierea lui Iisus Hristos, Cel care s-a jertfit pe Cruce pentru omenire. Când întrebăm copiii despre ce înseamnă această sărbătoare, ei spun că e despre „ouă roșii, iepuraș, cozonaci” și mulți dintre ei nici habar n-au că Paștele înseamnă și altceva, căci fără Înviere această sărbătoare și-ar pierde adevăratul sens.

În acest an am hotărât că e momentul potrivit să le povestesc copiilor mei despre Învierea lui Iisus, mai ales că sunt de mici obișnuiți cu biserica, rugăciunea și termenii religioși...

„Depășește-ți fricile și vei reuși!” – cu acest gând am revenit acasă de la evenimentul Doza de Inspirație, organizat aseară de Business Start. Un eveniment cu oameni frumoși și interesanți, de la care mi-am luat doza de inspirație și am aflat informație utilă și sfaturi prețioase. 

Îmi pare rău că, deși am invitat multă lume să vină la acest eveniment, puțini sunt cei care au acceptat. Poate că a venit timpul să mergem la evenimentele cu adevărat importante, cu oameni de la care avem ce învăța și să renunțăm la trainingurile care doar ne iau banii? De la un eveniment precum a fost Doza de inspirație chiar revii acasă cu bateriile încărcate și cu noi puteri pentru a-ți realiza visul...