Confidente

Se spune că, odată ce devenim mai conștienți de ceea ce ne aduce fericirea, începem să fim și mai fericiți. Pentru mine fericirea se asociază cu liniștea și pacea din casă mea, împlinirea pe plan profesional și sănătatea familiei mele. Dar există atâtea mii de motive de fericire, pe care noi le trecem cu vederea... Sunt acele bucurii mici, care se tot adună una lângă alta, aducându-ne starea de fericire, pe care fiecare dintre noi își dorește să o simtă cât mai des. Fericirea stă în mâinile noastre și nu costă nimic...

În unul dintre articolele mai vechi am scris despre lucrurile pe care cheltuim mult, dar care nu sunt obligatorii. Așa suntem noi - cheltuitori, dar ne putem foarte bine educa pentru a fi mai economi. Începem de azi, de la cheltuielile zilnice, care nu sunt întotdeauna necesare și pentru care există alternative gratuite sau mai ieftine.

Ianuarie a fost o lună plină cu de toate, care m-am învățat multe lucruri frumoase și mi-a oferit lecții importante. În această lună am avut parte de multe momente extraordinare, care mi-au lăsat o amintire plăcută. Dar cum eu uit foarte repede, mi-am propus să scriu lunar micile sau marile bucurii, care îmi amintesc că viața e frumoasă și nimic nu e pierdut.

În ultimele două luni această întrebare mi-a fost adresată cel mai des. Nu m-a întrebat nimeni cum mă simt, dacă sunt ok sau dacă mai pot, ci pe toți îi interesa cum le reușesc pe toate. Acum, când chiar le-am pus pe toate pe STOP și am mult timp pentru mine, mă întreb și eu ce înțelege lumea prin TOATE. Că am scris pe blog, am lucrat cu CadoulDinCutiaDePantofi și campania „Crăciunul, sărbătoarea bucuriei” am citit și am avut și timp pentru casă și copii? Păi, asta am făcut dintotdeauna, iar uneori am fost și mai ocupată...

Se pare că natura ne tot transmite semnale și în sfârșit, dupa tot ce s-a întâmplat în Australia, parcă ne trezim din amorțire și începem să acționăm. Dacă fiecare dintre noi, zi de zi, am face pași mici care ar duce la mai puține deșeuri, mai multă atenție față de mediu, mai multă dragoste față de ceea ce ne înconjoară, am trăi ca-n rai. Dar, m-am convins (oare pentru a câta oară?) că schimbarea începe de la fiecare dintre noi, din familia noastră și asta mi-am propus să fac în noul an – dacă nu pot face mai mult bine, măcar să nu fac rău naturii...

Luna ianuarie vine cu scopuri, planuri, rezoluții și dorințe pentru anul ce urmează. Când eram mică nu obișnuiam să planific anul, dar de când am familie, mi se pare vital să-mi propun atingerea unor scopuri și îndeplinirea unor dorințe. În mare parte, totul e legat de familie, dar  planific si lucruri care să mă ajute să cresc personal și profesional. Așa parcă anul decurge mai bine, simt că trăiesc cu folos și nu trece timpul în zadar. Iar la sfârșit de decembrie îmi place să iau lista scrisă în ianuarie și să bifez reușitele...

Anul 2019 a fost un an bun. Chiar dacă am avut parte de multe momente neplăcute, acum, la final de an, încerc să mă focusez pe ceea ce a fost bine și frumos. Am reușit să îndeplinesc aproape toate scopurile propuse la început de an și acum sunt mulțumită că totul a descurs așa cum mi-am dorit. Uneori poate chiar mai bine decât m-aș fi așteptat.

Pentru că în toate momentele ați fost alături de mine, în acest articol vreau să împart cu voi și să vă povestesc mai multe despre cele 5 reușite ale acestui an. 

1.Am citit multe cărți
La rubrica CITIM am venit cu recenzii despre toate cărțile citite, cât și cu recomandări frumoase de cărți pentru copii...

Decembrie este a 12-a lună a anului în calendarul gregorian și una dintre cele șapte luni gregoriene cu o durată de 31 de zile. Luna decembrie este cunoscută în popor drept luna cadourilor, având în vedere că în această lună, la copiii cuminți (și nu doar), vin doi Moși darnici și iubitori – Moș Nicolae și Moș Crăciun, care lasă cadouri în ghetuțe și sub bradul împodobit.

De când mă știu, îmi place să duc o viață sustenabilă, să nu fac risipă și să port sau folosesc lucruri până nu mai am ce face cu ele. De asemenea, poate datorită faptului că am trăit aproape de pădure și toate duminicile din copilăria mea le petreceam în sânul naturii, îmi place ecologia și tot ce ține de acest capitol. Încerc să transmit și copiilor această dragoste și să-i fac să înțeleagă că toate resursele Planetei au un sfârșit, că nimic nu e veșnic și acțiunile de azi pot avea consecințe nefaste pe viitor...

Atunci când îmi întreb copiii ce își doresc cel mai mult, răspunsul lor este: timp petrecut cu voi. Ei nu au nevoie de daruri scumpe, de diverse jocuri cu care sa se joace singuri. Ei au nevoie de noi, să fim prezenți în viața lor și să le fim alături clipă de clipă. Ei au nevoie de experiențe pe care să le trăiască alături de noi. Ei au nevoie de o viață tihnită, de liniște și joacă împreună cu noi, maturii.

La început de an îmi planificam să citesc minimum 30 de cărți. Iată că e octombrie, iar eu am citit 27. Minunat, zic. Poate până în decembrie depășesc acest număr. Nu e o goană dupa cărți, ci doar mi-am setat un obiectiv, pe care vreau neapărat să-l îndeplinesc. E un fel de a ieși din zona mea de comfort, dacă vrei. Și îmi place. Îmi place să citesc zilnic, iar dacă nu reușesc să lecturez măcar două pagini, mă simt vinovată. Pentru că atunci când ai un scop, lucrezi pentru a-l duce la bun sfârșit. Cam așa e și în cazul meu...

Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire. În limba română, acesta poate fi tradus ca intimidare, terorizare, brutalizare.  Conform Wikipedia, bullying-ul nu presupune existența unui conflict bazat pe o problemă reală, ci pe dorința unor persoane de a-și câștiga puterea și autoritatea, punându-i pe alții într-o lumină proastă. Se creează astfel o stare de conflict, care nu poate fi depășită decât dacă se conștientizează existența fenomenului...

 

Zilele trecute discutam cu cineva despre o eventuală colaborare. Când părea că totul a fost pus la punct, a venit întrebarea: Tu încă mai scrii pe blog, când toți se promovează pe Instagram și Youtube?  Și nu e prima dată când sunt întrebată de ce continui să mai întrețin un blog, când se pare că lumea nu mai citește articole.  

 

E adevărat, odată cu dezvoltarea Instagramului, aș fi putut să las blogul la o parte și să mă focusez pe această rețea, să-mi măresc numărul de urmăritori și să activez acolo. Nu pot face încă acest lucru și nici nu știu dacă o voi face vreodată...

E al treilea an consecutiv când țin #SeptembrieFaraZahar. Nu planificam să o fac, dar corpul meu mi-a dat singur de înțeles că o astfel de detoxifiere ar fi binevenită, având în vedere că în ultima perioadă nu rezistam tentației de a mânca permanent ceva dulce. În septembrie vreau să renunț la tot ce înseamnă zahăr. Nevoia de a mânca ceva dulce o voi potoli cu fructe, în prima parte a zilei. Dacă în ceilalți ani înlocuiam zahărul cu miere, anul acesta vreau să scot și mierea din alimentație, dar si oricare alt îndulcitor, cu excepția fructelor...

La începutul acestei veri am acceptat o provocarea tare faină din partea Nataliei Dabija, autoarea blogului nataliadabija.ro, și anume aceea de a purta 33 de articole timp de 3 luni din vară. Asta include haine, încălțăminte și accesorii: genți, eșarfe. Pentru prima dată eu am fost cu adevărat liniștită dimineața și nu trebuia să mă gândesc cu ce mă îmbrac, iar acest lucru m-a ajutat să înțeleg că nu am nevoie de atât de multe haine pentru a mă simți bine în pielea mea. Important, foarte important, e ca acestea să mi se potrivească și să fie din materiale calitative...

Nu am fost încurajată de mică să-mi exprim sentimentele și nici nu cred că i-am auzit vreodată pe părinții mei să ne spună că ne iubesc. E adevărat, am simțit asta din fapte. Dar în relația cu copiii mei e totul diferit. Nu e zi în care să nu ne facem declarații, să ne spunem cât de mult ne iubim, cât ne place un anumit lucru la celălalt și să ne îmbrățișăm cât mai des.

Nu obișnuiesc să-mi întreb copiii pe cine iubesc mai mult sau cât de mult ne iubesc. O spun singuri, iar cea mai frumoasă declarație a venit zilele trecute de la Cecilia...

La începutul lunii iunie, Natalia Dabija, moldoveancă stabilită cu traiul la București, una dintre bloggerițele mele preferate, pe care o găsiți AICI, a lansat provocarea #project333. Aceasta ne îndeamnă să purtăm pe parcursul verii doar 33 de articole vestimentare, inclusiv încălțăminte și accesorii. Eu am acceptat cu drag această provocare, mai mult din curiozitatea de a vedea exact de câte haine am nevoie pentru a mă simți bine atunci când ies în lume.

Acest lucru m-a ajutat să estimez numărul hainelor din garderobă și să le sortez bine de tot, astfel încât să nu mai îmbrac ceea ce nu mi se potrivește sau nu îmi place...

Ca părinți, avem rolul de a ne educa urmașii să devină oameni buni. Un om bun este un om căruia îi pasă de starea sa de bine, dar și de binele celor din jur, inclusiv de al animalelor și plantelor. Din fericire, copiii fac ceea ce văd, nu ceea ce li se spune, iar dacă ne vor vedea pe noi că facem bine ceea ce ce facem, ei ne vor urma exemplul.  Atunci când noi, maturii, vom înțelege că CASA noastră nu sunt doar cei 4 pereți, ci și blocul, strada, cartierul, orașul, țara, continentul pe care trăim, vom fi cu adevărat un exemplu bun pentru generațiile viitoare...

Nu-mi plac cifrele, dar îmi plac banii. Și nu cred că există vreun om căruia să nu-i placă. Mie îmi place să lucrez, să fiu remunerată pentru asta și să cheltui banii cu cap. Îmi place mai degrabă să nu-i cheltui, ci să-i economisesc. Îmi place să am siguranța zilei de mâine, să știu că dacă se întâmplă ceva sau dacă am nevoie de ceva, am și resursele financiare necesare pentru a cumpăra sau a face acel lucru.

 

Să nu credeți că am fost dintotdeauna așa. Ca oricărei femei, mi-a plăcut să cheltui banii pe haine, pe mâncare, deși economisesc de când mă știu și am norocul ca și soțul să fie pe aceeași undă cu mine...