Confidente

Fiecare om e diferit și special în felul său, asta o știe oricine. Nu există doi oameni la fel, așa cum nici degetele de la mână nu sunt asemănătoare. Suntem frumoși și facem lumea frumoasă anume prin faptul că suntem diferiți, atât în modul de gândire și la fapte, cât și la exterior. 

Dupa naștere, am avut multe momente în care îmi uram corpul și schimbările care au avut loc în el. Cred că se întâmplă oricărei femei. Însă de ceva timp am învățat că „corpul meu este casa mea”, de aceea trebuie să-l iubesc și să-l îngrijesc cum știu eu mai bine...

Dintotdeauna mi-a plăcut să-mi organizez timpul. De când mă știu, fac liste, scriu în agende, îmi notez ideile și gândurile. Asta poate pentru că uit repede... Sau poate pentru că îmi oferă o stare de comfort. Știu că am totul notat, programat, și nu trebuie să îmi fac griji... Sau poate pentru că asta mă disciplinează... Indiferent care ar fi motivul pentru care eu îmi organizez zilele, săptămânile, lunile, știu că e un obicei bun, pe care îmi doresc tare mult să-l transmit și copiilor mei. Tocmai de asta, la începutul fiecărei săptămâni, noi notăm câteva idei de jocuri sau activități pe care le vom face în următoarele 7 zile...

Săptămâna aceasta împlinesc 30 de ani. M-am gândit că e o ocazie bună să privesc în urmă, la cei 30 de ani câți îi am trăiți pe acest pământ și să fac un bilanț. Mai bine zis, să notez cele 30 de lecții pe care le-am învățat de-a lungul timpului. Știu că ce e mai frumos abia urmează, dar mai știu că nu trebuie să îmi fie frică de trecut, să accept ceea ce mi-a fost dat să trăiesc și să merg mai departe în viață, gata să învăț noi lecții.

1.Am învățat să scriu. Să îmi scriu gândurile pe foaie și pe unele dintre ele să le împart cu alți oameni...

Eu n-am crescut într-o familie în care tata să se fi jucat cu noi în copilărie, așa cum vedeam în filmele de la TVR și ProTV. Tata era mereu plecat la lucru, la Moscova, iar noi rămâneam în grija mamei care, ocupată cu treburile casnice și cu controlul caietelor până la o bucată de noapte, nu mai avea timp să se joace cu noi. Nu zic că am avut părinți răi. Pur și simplu, așa au fost vremurile... Tocmai de asta, atunci când m-am căsătorit și am rămas însărcinată, mi-am promis că nu voi face că părinții mei, că voi avea întotdeauna timp pentru copii și le voi asculta necesitățile...

 

Încă din vară, când am aflat că Stelian a învins cancerul, i-am promis că de ziua lui vom organiza o petrecere. El a decis ce vom face în acea zi, ce cadou să-i cumpărăm și pe cine să invităm, iar noi i-am respectat alegerile și am intervenit doar cu mici modificări. Pentru că a fost o zi extrem de frumoasă, vreau să împart impresiile mele cu voi, mămicile care poate vă gândiți să organizați o petrecere pentru copilași, fie de ziua de naștere, fie pentru a marca un anumit eveniment.

 

CADOURILE
Ziua de naștere a copilului este ziua lui și trebuie să simtă asta, să se simtă mai special decât în celelalte zile, să aibă alături toți oamenii dragi și mai ales, familia unită...

 

2018 a fost  cel mai greu an din viața noastră de oameni adulți. Se spune că Dumnezeu, pe cine iubește, pe acela îl și ceartă. Nu știu pe cât e de adevărat, dar știu că ceea ce am trăit noi, este o lecție importantă și o încercare pe care am trecut-o numai cu ajutorul Celui de Sus. A fost un an extrem de obositor, dar nu pot nega faptul că tot în 2018 am cunoscut cei mai mărinimoși și minunați oameni și am devenit mult mai puternici pentru a învinge orice. Pentru că, dacă am învins cancerul, suntem în stare (noi patru, împreună) să trecem peste toate...

Viața este frumoasă, iar dacă uneori ne mai pune la încercări, trebuie neapărat să le acceptăm, să trecem cu bine peste ele și să urcăm spre noi culmi. Săptămânile trecute  la americani și francezi a fost Ziua Recunoștinței (engleză: Thanksgiving Day, franceză: Jour de l'Action de grâces) și mare păcat e că nu se sărbătorește și la noi. Deși ar trebui să fim recunoscători în fiecare clipă, o astfel de zi poate ne-ar face mai buni, ne-ar provoca oarecum să spunem un mulțumesc oamenilor din viața noastră și să apreciem și mai mult ceea ce avem, să stăm mai mult cu familia și să petrecem momente de neuitat alături de ei...

În această săptămână am participat la un eveniment tare frumos și cald. Dupa zile grele și zbuciumate, acest eveniment a fost pentru mine ca o gură de aer proaspăt și trebuie să recunosc, e primul eveniment la care am plâns. Pentru că m-am recunoscut în absolut toate situațiile redate și explicate în cadrul seminarului „Cum să grădinărim relațiile de cuplu”.

Numele lui Jacques Salomé l-am auzit în urmă cu câțiva ani, atunci când am citit cartea „Mami, tati, mă auziți?”. Am citit-o și am uitat acest nume. Cu câteva săptămâni în urmă, când am aflat că Jacques Salomé vine la Chișinău, unde va lansa cea mai recentă carte a sa „Un strop de eternitate”, mi-am zis că trebuie neapărat să-l cunosc...

Îmi plac zilele friguroase, atunci când stau în casă, sub plapumă, cu o carte bună în mână. Sau atunci când stau la bucătărie și pregătesc ceva gustos pentru familia mea. Sau atunci când încălzesc bine casa și pot sta îmbrăcată în haine subțiri, de vară. Dar îmi plac și serile, pentru că seara ne adunăm cu toții acasă și ne bucurăm de prezența fiecărui membru, mâncând ceva călduț și gustos, bând ceai fierbinte și discutând despre cum a fost ziua.

 

Bucuria vine din lucruri mărunte, iar căldura – din micile bucurii pe care ni le putem crea noi înșine...

De când a apărut Cecilia în viața noastră, nopțile cu lună plină sunt un adevărat coșmar. Două-trei nopți pe parcursul unei luni, de 5 ani deja, încercăm să rezistăm cu cele câteva ore de somn. Am tot căutat cauza nesomnului și am ajuns la o singură concluzie: luna plină. Din cauza lunii pline, Cecilia doarme rău, plânge prin somn, visează urât.

Pentru unii poate părea un lucru de nimic, însă cei care cunosc și acceptă faptul că luna influențează trăirile și emoțiile noastre, vor înțelege că aceasta influențează și calitatea somnului...

Sunt vre-o doi ani de când am decis, de comun acord cu soțul, că vom încerca să economisim și să ne schimbăm modul de viață. Amândoi, în mod conștient, am început să adoptăm minimalismul, atât în acțiuni, cât și în locuința noastră. Ne debarasăm de lucrurile inutile și păstrăm doar ceea ce ne aduce bucurie și folosim nu doar o singură dată pe an.  Am povestit deja despre ce facem noi pentru a economisi, căci eu cred că minimalismul asta și implică – economisire și bucurie din lucruri simple. Azi vreau să îți povestesc despre pașii pe care vreau să-i fac pentru a economisi și mai mult...

Cine crede că a avea mult înseamnă și a fi fericit, se înșeală amarnic. Bineînțeles, fericire înseamnă să ai tot ce îți dorești, să faci tot ce-ți poftește inima, dar... nu e numai asta.  Dacă nu ai sănătate, poți avea chiar și luna de pe cer, dar tot nu vei fi fericit. Pentru că fericirea înseamnă în primul rând sănătatea ta și a celor dragi ție, dupa care celelalte bunuri materiale sau emoționale. E un subiect destul de discutat și controversat, pentru că fiecare om vede fericirea în felul său. Eu însă, vreau azi să-ți povestesc despre cum reușesc să economisesc și să fiu fericită...

Îmi place la nebunie anotimpul toamna! Este perioada în care, în septembrie și octombrie,  nu trebuie să îmbrac haine prea groase, dar nici nu mai port fuste și rochii fără colanți. Este anotimpul în care pot purta eșarfe, pot sta sub plapumă citind dintr-o carte și savurând din ceaiul preferat sau când pot mânca mulți struguri, gutui și nuci și, în luna noiembrie, pot sta lângă calorifer, încercând să-mi încălzesc picioarele.

În luna august am acceptat două provocări – minimum 500 de cuvinte scrise zilnic și minimum 10 pagini citite dintr-o carte. Septembrie a fost fără zahăr, iar pentru octombrie am acceptat alte două provocări. Una se referă la articolele pe care urmează să le scriu, căci mi-am propus să scriu minimum 40 de articole pe parcursul lunii. Cea de-a doua e despre organizarea locuinței, o provocare lansată de prima bloggeră-specialist în soluții de organizare din România, Diana Mihaila, dar și de Elena Santos, bloggeră la Acasă cu Mami...

Sunt o amatoare de ceaiuri. Dacă m-ai pune să aleg între lapte, cafea, cola, vin sau ceai, aleg ceaiul fără nici o ezitare. Pentru că ceaiul nu e doar o băutură. Ceaiul e un ritual, pe care eu pur și simplu îl ador. Iar dacă am un ceai bun, nu îmi mai trebuie nimic, căci momentul meu devine perfect. 

Îmi place să beau ceai în diminețile și serile de toamnă, pentru că ceaiul mă încălzește, îmi dă energie pentru întreaga zi sau mă calmează și mă ajută să am un somn mai liniștit.

În această vară am cunoscut un om deosebit, care iubește ceaiurile mai  mult decât mine...

Când ajungi cu fetița într-o secție în care alte zeci de fete sunt tratate de boli ginecologice, primul gând care-ți apare în minte este: „Cum e posibil ca un copil de câteva luni să fie bolnav de vaginită, volvovaginită, vulvită, etc”. Dar înțelegi că așa ceva e posibil, atunci când și fetei tale i se pune o diagnoză asemănătoare. Și asta nu e o rușine, deoarece cauzele apariției acestor boli sunt multe.

Din păcate, specialiști care să trateze bolile ginecologice la copii, există doar la Institutul Mamei și Copilului, în Policlinica pentru copii și în secția de Ginecologie Infantilă...

Concediul de maternitate nu înseamnă doar îngrijirea copilului, ci și fericirea mamei. Dacă o mamă nu se simte împlinită în timp ce stă acasă cu copilul, concediul de maternitate devine o povară. Mie concediul de maternitate mi-a adus în primul rând libertate, timp liber și idei noi. De când am rămas însărcinată cu Cecilia sunt într-un continuu concediu, dar asta nu mă împiedică să profesez, să fac ceea ce îmi place, să particip la evenimente. 

Un eveniment pe care-l aștept cu mare nerăbdare, va avea loc în acest weekend...

Nici un alt moment al zilei nu îmi place mai mult decât apusul. Probabil că majoritatea preferă răsăritul soarelui, începutul unei noi zile. Pentru mine însă, apusul este cel mai magic moment. Și-mi pare atât de rău că durează doar câteva minute... Chiar și așa, încerc să îl admir în fiecare zi și să mă bucur de farmecul acestuia citind o carte, făcând fotografii, bând un ceai sau stând de vorbă cu soțul meu.

Azi am decis să-ți spun de ce îmi plac apusurile. Sper că și pentru tine va deveni momentul preferat al zilei...

Vara care a trecut a fost  una dintre cele mai frumoase veri din viața mea de adult. Pe lângă faptul că m-am redescoperit și am reușit să fac multe lucruri care să-mi asigure o stare interioară de bine, vestea că Stelian a învins cancerul, face din această vară una deosebită. Cu ajutorul medicilor, a gândurilor bune venite de la oamenii din jur și cu credința că va fi totul bine, noi am reușit.