Confidente

Se pare că natura ne tot transmite semnale și în sfârșit, dupa tot ce s-a întâmplat în Australia, parcă ne trezim din amorțire și începem să acționăm. Dacă fiecare dintre noi, zi de zi, am face pași mici care ar duce la mai puține deșeuri, mai multă atenție față de mediu, mai multă dragoste față de ceea ce ne înconjoară, am trăi ca-n rai. Dar, m-am convins (oare pentru a câta oară?) că schimbarea începe de la fiecare dintre noi, din familia noastră și asta mi-am propus să fac în noul an – dacă nu pot face mai mult bine, măcar să nu fac rău naturii...

Luna ianuarie vine cu scopuri, planuri, rezoluții și dorințe pentru anul ce urmează. Când eram mică nu obișnuiam să planific anul, dar de când am familie, mi se pare vital să-mi propun atingerea unor scopuri și îndeplinirea unor dorințe. În mare parte, totul e legat de familie, dar  planific si lucruri care să mă ajute să cresc personal și profesional. Așa parcă anul decurge mai bine, simt că trăiesc cu folos și nu trece timpul în zadar. Iar la sfârșit de decembrie îmi place să iau lista scrisă în ianuarie și să bifez reușitele...

Anul 2019 a fost un an bun. Chiar dacă am avut parte de multe momente neplăcute, acum, la final de an, încerc să mă focusez pe ceea ce a fost bine și frumos. Am reușit să îndeplinesc aproape toate scopurile propuse la început de an și acum sunt mulțumită că totul a descurs așa cum mi-am dorit. Uneori poate chiar mai bine decât m-aș fi așteptat.

Pentru că în toate momentele ați fost alături de mine, în acest articol vreau să împart cu voi și să vă povestesc mai multe despre cele 5 reușite ale acestui an. 

1.Am citit multe cărți
La rubrica CITIM am venit cu recenzii despre toate cărțile citite, cât și cu recomandări frumoase de cărți pentru copii...

Decembrie este a 12-a lună a anului în calendarul gregorian și una dintre cele șapte luni gregoriene cu o durată de 31 de zile. Luna decembrie este cunoscută în popor drept luna cadourilor, având în vedere că în această lună, la copiii cuminți (și nu doar), vin doi Moși darnici și iubitori – Moș Nicolae și Moș Crăciun, care lasă cadouri în ghetuțe și sub bradul împodobit.

De când mă știu, îmi place să duc o viață sustenabilă, să nu fac risipă și să port sau folosesc lucruri până nu mai am ce face cu ele. De asemenea, poate datorită faptului că am trăit aproape de pădure și toate duminicile din copilăria mea le petreceam în sânul naturii, îmi place ecologia și tot ce ține de acest capitol. Încerc să transmit și copiilor această dragoste și să-i fac să înțeleagă că toate resursele Planetei au un sfârșit, că nimic nu e veșnic și acțiunile de azi pot avea consecințe nefaste pe viitor...

Atunci când îmi întreb copiii ce își doresc cel mai mult, răspunsul lor este: timp petrecut cu voi. Ei nu au nevoie de daruri scumpe, de diverse jocuri cu care sa se joace singuri. Ei au nevoie de noi, să fim prezenți în viața lor și să le fim alături clipă de clipă. Ei au nevoie de experiențe pe care să le trăiască alături de noi. Ei au nevoie de o viață tihnită, de liniște și joacă împreună cu noi, maturii.

La început de an îmi planificam să citesc minimum 30 de cărți. Iată că e octombrie, iar eu am citit 27. Minunat, zic. Poate până în decembrie depășesc acest număr. Nu e o goană dupa cărți, ci doar mi-am setat un obiectiv, pe care vreau neapărat să-l îndeplinesc. E un fel de a ieși din zona mea de comfort, dacă vrei. Și îmi place. Îmi place să citesc zilnic, iar dacă nu reușesc să lecturez măcar două pagini, mă simt vinovată. Pentru că atunci când ai un scop, lucrezi pentru a-l duce la bun sfârșit. Cam așa e și în cazul meu...

Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire. În limba română, acesta poate fi tradus ca intimidare, terorizare, brutalizare.  Conform Wikipedia, bullying-ul nu presupune existența unui conflict bazat pe o problemă reală, ci pe dorința unor persoane de a-și câștiga puterea și autoritatea, punându-i pe alții într-o lumină proastă. Se creează astfel o stare de conflict, care nu poate fi depășită decât dacă se conștientizează existența fenomenului...

 

Zilele trecute discutam cu cineva despre o eventuală colaborare. Când părea că totul a fost pus la punct, a venit întrebarea: Tu încă mai scrii pe blog, când toți se promovează pe Instagram și Youtube?  Și nu e prima dată când sunt întrebată de ce continui să mai întrețin un blog, când se pare că lumea nu mai citește articole.  

 

E adevărat, odată cu dezvoltarea Instagramului, aș fi putut să las blogul la o parte și să mă focusez pe această rețea, să-mi măresc numărul de urmăritori și să activez acolo. Nu pot face încă acest lucru și nici nu știu dacă o voi face vreodată...

E al treilea an consecutiv când țin #SeptembrieFaraZahar. Nu planificam să o fac, dar corpul meu mi-a dat singur de înțeles că o astfel de detoxifiere ar fi binevenită, având în vedere că în ultima perioadă nu rezistam tentației de a mânca permanent ceva dulce. În septembrie vreau să renunț la tot ce înseamnă zahăr. Nevoia de a mânca ceva dulce o voi potoli cu fructe, în prima parte a zilei. Dacă în ceilalți ani înlocuiam zahărul cu miere, anul acesta vreau să scot și mierea din alimentație, dar si oricare alt îndulcitor, cu excepția fructelor...

La începutul acestei veri am acceptat o provocarea tare faină din partea Nataliei Dabija, autoarea blogului nataliadabija.ro, și anume aceea de a purta 33 de articole timp de 3 luni din vară. Asta include haine, încălțăminte și accesorii: genți, eșarfe. Pentru prima dată eu am fost cu adevărat liniștită dimineața și nu trebuia să mă gândesc cu ce mă îmbrac, iar acest lucru m-a ajutat să înțeleg că nu am nevoie de atât de multe haine pentru a mă simți bine în pielea mea. Important, foarte important, e ca acestea să mi se potrivească și să fie din materiale calitative...

Nu am fost încurajată de mică să-mi exprim sentimentele și nici nu cred că i-am auzit vreodată pe părinții mei să ne spună că ne iubesc. E adevărat, am simțit asta din fapte. Dar în relația cu copiii mei e totul diferit. Nu e zi în care să nu ne facem declarații, să ne spunem cât de mult ne iubim, cât ne place un anumit lucru la celălalt și să ne îmbrățișăm cât mai des.

Nu obișnuiesc să-mi întreb copiii pe cine iubesc mai mult sau cât de mult ne iubesc. O spun singuri, iar cea mai frumoasă declarație a venit zilele trecute de la Cecilia...

La începutul lunii iunie, Natalia Dabija, moldoveancă stabilită cu traiul la București, una dintre bloggerițele mele preferate, pe care o găsiți AICI, a lansat provocarea #project333. Aceasta ne îndeamnă să purtăm pe parcursul verii doar 33 de articole vestimentare, inclusiv încălțăminte și accesorii. Eu am acceptat cu drag această provocare, mai mult din curiozitatea de a vedea exact de câte haine am nevoie pentru a mă simți bine atunci când ies în lume.

Acest lucru m-a ajutat să estimez numărul hainelor din garderobă și să le sortez bine de tot, astfel încât să nu mai îmbrac ceea ce nu mi se potrivește sau nu îmi place...

Ca părinți, avem rolul de a ne educa urmașii să devină oameni buni. Un om bun este un om căruia îi pasă de starea sa de bine, dar și de binele celor din jur, inclusiv de al animalelor și plantelor. Din fericire, copiii fac ceea ce văd, nu ceea ce li se spune, iar dacă ne vor vedea pe noi că facem bine ceea ce ce facem, ei ne vor urma exemplul.  Atunci când noi, maturii, vom înțelege că CASA noastră nu sunt doar cei 4 pereți, ci și blocul, strada, cartierul, orașul, țara, continentul pe care trăim, vom fi cu adevărat un exemplu bun pentru generațiile viitoare...

Nu-mi plac cifrele, dar îmi plac banii. Și nu cred că există vreun om căruia să nu-i placă. Mie îmi place să lucrez, să fiu remunerată pentru asta și să cheltui banii cu cap. Îmi place mai degrabă să nu-i cheltui, ci să-i economisesc. Îmi place să am siguranța zilei de mâine, să știu că dacă se întâmplă ceva sau dacă am nevoie de ceva, am și resursele financiare necesare pentru a cumpăra sau a face acel lucru.

 

Să nu credeți că am fost dintotdeauna așa. Ca oricărei femei, mi-a plăcut să cheltui banii pe haine, pe mâncare, deși economisesc de când mă știu și am norocul ca și soțul să fie pe aceeași undă cu mine...

Atunci când susțin ideea unei persoane, trebuie să o ascult, să o citesc de mai multe ori, pentru a mă convinge că ceea ce spune e adevărat și nu-mi va face rău. Așa a fost și atunci când am aflat despre Mihaela Bilic – am vrut să cunosc mai multe despre ea, i-am citit aproape toate postările din rețelele de socializare, am fost la primul eveniment din Chișinău la care ea a fost invitată, mi-a plăcut poziția sa și, pentru a cunoaște și mai multe – i-am cumpărat și citit cărțile, iar săptămâna trecută am fost la un nou eveniment la care ea a fost invitat special...

În sfârșit am ajuns și noi la Circul din Chișinău. Să spun că a fost frumos, aș minți. Pentru că nu a fost frumos, ci extraordinar, fabulos, emoționant. Atât noi, cât și copiii, am fost într-o veselie și un zâmbet. „Vivat Vacanța” e spectacolul pe care-l recomand oricui, fie mare, fie mic, pentru că e plin de voie bună, mișcare, acrobații, faze haioase.

Mi-am dorit mult să mergem la circ, dar parcă nu găseam momentul potrivit. Însă acum, că e vacanță, m-am gândit că e binevenită o nouă experiență. Și chiar a fost...

Ordinea este o chestie care ține de capacitatea de a te controla. O persoană ordonată este o persoană care întotdeauna își pune lucrurile la locul lor nu doar în casă sau la birou, ci și în viață. Eu tare mult lucrez și învăț la acest capitol, pentru că îmi place ordinea și curățenia până la extreme. Lucrez asupra mea, încerc să îmi controlez poftele, apucăturile și să fiu organizată în toate domeniile. Asta înseamnă să pun suflet în tot ce fac și să fiu prezentă în gesturile mele, constientizând acțiunea lor asupra mea, dar si a celorlalți...

Prinși în rutina zilnică, permanent suntem în goană. Vrem să le reușim pe toate, să fim primii, să le facem pe toate bine. Uităm să ne bucurăm de viață, de lucrurile mărunte și de micile reușite. Tindem mereu spre mai mult, mai bine, mai frumos.

Dar viața e alcătuită nu doar din bine, frumos, reușite, culmi. Viața e și cu lacrimi, durere, căderi. Important e să vedem partea plină a paharului, să ne ridicăm și s-o luăm mai încet. Pentru ca data viitoare când vom cădea, să nu doară atât de tare.

Unde te grăbești? Nu vezi că oricum nu le reușești pe toate? Atâtea încă rămân nefăcute, neduse până la capăt...

Oricât de mult ne-am dori să credem că noi, mamele, le putem face pe toate, nu e deloc așa. Pentru că uneori și bateriile noastre se consumă, suntem cu nervii la pământ și avem nevoie de momente de respiro. Nu suntem atotputernice, dar suntem cele mai bune mame pentru copiii noștri. Iar dacă nu suntem, putem deveni, dacă avem grijă un pic și de noi. Pentru că fericirea familiei depinde de fericirea mamei.

Sunt sigură că nu o singură dată ți s-a întâmplat să simți că nu mai poți, că ai nevoie de o pauză, că nu vrei să vezi pe nimeni...