BlogOGO.MD Experiența blogging-ului moldovenesc

200 Cuvinte

Stări

unsplash.com; @brenkee Cam treizeci de minute vorbise precis, sigur, despre locul unde urmează să călătorească, despre controversele celor de la agenție și neînțelegerile prin care a trecut înainte să-și dea demisia, despre deciziile lui neașteptate, atât de neașteptate încât și el a fost luat prin surprindere.– De aici, dragi colegi, a continuat el, în sala...
Acest articol are peste 0 aprecieri, distribuiri și comentarii

Stări

photo-1501718446942-02f756bc3907.jpg
unsplash.com; @brenkee
Cam treizeci de minute vorbise precis, sigur, despre locul unde urmează să călătorească, despre controversele celor de la agenție și neînțelegerile prin care a trecut înainte să-și dea demisia, despre deciziile lui neașteptate, atât de neașteptate încât și el a fost luat prin surprindere.

- De aici, dragi colegi, a continuat el, în sala de ședințe unde se adunau să joace șah, vinerea după muncă, o să vă povestesc istoria vieții mele, mai exact a plecării mele, iar dacă auziți cumva asta înseamnă că sunteți unul dintre motive...
Acest articol are peste 10 aprecieri, distribuiri și comentarii

Viața pe fragmente

PC: /unsplash.com/ @robpotter Astă-seară, după nici zece minute de somn, soneria chema îndelungat, chiar strident aș putea spune. Mă pierdusem pentru câteva clipe, o durere groaznică de burtă și toate astea pentru că mi-a fost frică. Și apoi sentimentul că totuși se poate întâmpla orice. În sine, motivul fricii nu era din cale-afară de important, mă...
Acest articol are peste 0 aprecieri, distribuiri și comentarii

Viața pe fragmente

photo-1506890511692-7ae63ec3dfae.jpg
PC: /unsplash.com/ @robpotter

Astă-seară, după nici zece minute de somn, soneria chema îndelungat, chiar strident aș putea spune. Mă pierdusem pentru câteva clipe, o durere groaznică de burtă și toate astea pentru că mi-a fost frică. Și apoi sentimentul că totuși se poate întâmpla orice. În sine, motivul fricii nu era din cale-afară de important, mă gândeam că e Andrei care din nou și-a pierdut cheile. Deschid ușa amețită. Bineînțeles nu era el. 

R., un bărbat abandonat de viață, sări în picioare – cu servieta pe jos, șifonat și cu mustața udă începe să strige: ”Ce naiba ma e și asta?...
Acest articol are peste 17 aprecieri, distribuiri și comentarii

În casa asta totul scârțâie

Photo credit: pinterest.com  Totul s-a sfârșit. Nu exagerez, dar în casa asta totul e vechi și pare acum-acum să se dărâme. Numai ceva pare intact, în fața celorlalte obiecte de groază și gândurilor mele mute. Pe acea masă vopsită în, ăăăăă, nu mai are nicio culoare, se odihnește o sticlă. Probabil zace acolo de vreo...
Acest articol are peste 0 aprecieri, distribuiri și comentarii

În casa asta totul scârțâie

22638c09320fadf21ba78dc4abbe09ab.jpg
Photo credit: pinterest.com 
Totul s-a sfârșit. Nu exagerez, dar în casa asta totul e vechi și pare acum-acum să se dărâme. Numai ceva pare intact, în fața celorlalte obiecte de groază și gândurilor mele mute. Pe acea masă vopsită în, ăăăăă, nu mai are nicio culoare, se odihnește o sticlă. Probabil zace acolo de vreo șapte ani, sau mai puțin, nu contează. Mereu m-am izbit de nuanțe mărunte sau în cel mai bun caz, potriviri matematice.

E bine să știi ce urmează. Există unele momente de care te leagă anume acele zile pierdute de august, cu multă rouă, maci înfloriți în amintiri și ploi de stele...
Acest articol are peste 28 aprecieri, distribuiri și comentarii

Dați-i un nume

M-am săturat de poveștile care încep cu ”era”, așa că o să-l scriu invers. Are natura unui unchi cu cioturi, poartă o cămașă gri, pantaloni verde închis și e fără ciorapi în cizme. Nu-și amintește ce zi sau dată este (i-am vorbit că suntem în noiembrie). Însă acest detaliu, însoțit de un zâmbet pe care-l...
Acest articol are peste 0 aprecieri, distribuiri și comentarii

Dați-i un nume


photo-1510204039270-91ac530e91df.jpg


M-am săturat de poveștile care încep cu ”era”, așa că o să-l scriu invers.
Are natura unui unchi cu cioturi, poartă o cămașă gri, pantaloni verde închis și e fără ciorapi în cizme. Nu-și amintește ce zi sau dată este (i-am vorbit că suntem în noiembrie). Însă acest detaliu, însoțit de un zâmbet pe care-l schițez chiar acum și o privire în gol a marcat începutul poveștii noastre. Acel bătrân stă în întuneric cu trei chibrituri ude. O să-l fac să-și amintească de toate, pentru că are multe de spus...
Tot vorbind, se află la sat, într-un anturaj cu poduri de lut și oale pe case...
Acest articol are peste 0 aprecieri, distribuiri și comentarii

Incompatibilă

Ziua despre care ar prefera să nu vorbească. Mai, 1900 și ceva, într-un colț de stradă cu numărul 19, marți. ”Am rămas blocată în amintiri până cele două mâini reci, îngălbenite și roase îmi pregăteau cafeaua. Una amară am cerut, fără zahăr, fără lapte și cu foarte puțină apă. Mi-a spus că așteaptă pe cineva...
Acest articol are peste 0 aprecieri, distribuiri și comentarii

Incompatibilă



Ziua despre care ar prefera să nu vorbească.
Mai, 1900 și ceva, într-un colț de stradă cu numărul 19, marți.

”Am rămas blocată în amintiri până cele două mâini reci, îngălbenite și roase îmi pregăteau cafeaua. Una amară am cerut, fără zahăr, fără lapte și cu foarte puțină apă. Mi-a spus că așteaptă pe cineva din casa vecină să-i aducă vreo zece lumânări și o pătură, și mi-a mai spus că a muncit mult, dar a fost o zi bună. Oarecum deplasată, m-am prefăcut că universul arată altfel, iar eu nu sunt doar n-ul în ecuația profitului la sfârșit de lună...
Acest articol are peste 10 aprecieri, distribuiri și comentarii

Incompatibilă



Ziua despre care ar prefera să nu vorbească.
Mai, 1900 și ceva, într-un colț de stradă cu numărul 19, marți.

”Am rămas blocată în amintiri până cele două mâini reci, îngălbenite și roase îmi pregăteau cafeaua. Una amară am cerut, fără zahăr, fără lapte și cu foarte puțină apă. Mi-a spus că așteaptă pe cineva din casa vecină să-i aducă vreo zece lumânări și o pătură, și mi-a mai spus că a muncit mult, dar a fost o zi bună. Oarecum deplasată, m-am prefăcut că universul arată altfel, iar eu nu sunt doar n-ul în ecuația profitului la sfârșit de lună...
Acest articol are peste 0 aprecieri, distribuiri și comentarii

Când soarele nu răsare decât vara

În zare, de după dealul acoperit cu gunoaie satului se vede o față. Era singur, un bătrân, care a ales să-și împletească casa din lemnul care mai putea fi scos din pădure.Spuneți voi primitiv, dar această suflare își recunoștea prietenii numai după sunetul lăsat de vânt printre crengi.Îl vizitau mulți, să-l fure, să-l ademenească și...
Acest articol are peste 0 aprecieri, distribuiri și comentarii

Când soarele nu răsare decât vara


batrani.jpg


În zare, de după dealul acoperit cu gunoaie satului se vede o față. Era singur, un bătrân, care a ales să-și împletească casa din lemnul care mai putea fi scos din pădure.
Spuneți voi primitiv, dar această suflare își recunoștea prietenii numai după sunetul lăsat de vânt printre crengi.
Îl vizitau mulți, să-l fure, să-l ademenească și să-i scuture amintirile. Și ele atât de usturătoare, dure, colțoase. Își amintea de băiat și avea un vis care a reușit să plece cu tot cu băiat.
Primea o indemnizație, 300 lovituri, care nu-i ajungeau nici de pâine, nemaivorbind de electricitate sau brânză, sau lapte...
Acest articol are peste 6 aprecieri, distribuiri și comentarii

Matematica virgulelor

imagenbn.png

        În casa de alături, adică puțin mai departe decât ți-ai fi imaginat tu acum, am simțit un miros. Era fum. Ardeau de departe câteva pene din puiul doborât de mâna unui bătrân arogant, prea vechi pentru perioada respectivă. Un 19 mi se pare, sau poate chiar 20.
Se prezenta proaspăt, curat, călcat și numai vocea îl trăda. Pentru că mereu plângea, iar acele cinci cuvinte care ar cere o pâine i se-necau până-n coardele vocale.

        Mânca dintr-un castron o zeamă tulbure de gânduri, de fapte murdare, de amintirea unui nepot dispărut și a soției întemnițate...
Acest articol are peste 11 aprecieri, distribuiri și comentarii

Lecție de echilibru

17 februarie

Destinatar: Magda, str. Florilor 65


       Eu sunt tot Magda și îmi place ploaia. Am găurit umbrela și nu o să-ți comunic motivul. Arunc pietre în băltoace chiar și când rămâne doar nămolul. Aseară luna a fost albastră până m-a adormit. Aseară nu am adormit, ci m-am lăsat adormită de o tornadă de idei ce-mi plimba mintea dincolo de posibilități. Am nu știu câți ani pentru că nu-mi place să număr. Vârsta nu ar fi un criteriu de inteligență. Iată de ce găinile trec un ciclu prea mic de viață fără nicio aniversare...
Acest articol are peste 14 aprecieri, distribuiri și comentarii

Ce nu pleacă nu poate muri

img_2562990px.jpg

Am suflat și-am stins lumânarea pentru a admira panorama lunii ce se reflecta direct în cafeaua mea. În odaie nu era nimeni, nici măcar eu, pentru că gândul undeva departe mi-a luat și corpul să-și justifice apariția.
Eram în a treia lună după despărțire și totuși ceva încă nu se leagă. Mi-aș fi dorit mereu ca mierea să se scurgă cel mai greu sau niciodată, pentru ca timpul petrecut cu el să țină o eternitate. De ce mierea? Pentru că renunțasem la zahăr de frica unei maladii. Eram sensibilă social, iar toate publicațiile îmi cădeau dur pe conștiință...
Acest articol are peste 16 aprecieri, distribuiri și comentarii

Iluzia unei realități

nori-600x375.jpg

La ușa spitalului bate el. O primă vizită unde a purta halat alb nu înseamnă numai a fi medic. Acum vizitator, iar haina o precauție împotriva bacteriilor..
Nu emana fericire, dar nici nu târa după sine umbre negre de ură sau râuri de lacrimi. Nu era actor, dar a învățat să-și controleze emoțiile, păpușar al corpului său.

De ce zâmbea? Pentru că mecanica o înțelegea doar pe propriul corp. Picioarele îi temură continuu dezechilibrat, iar buzele sub forma unui zâmbet forțat masca suferința. Părul negru îi cădea pe fruntea transpirată, iar mâinile agățau de 60 kg ai lui, ceața din ochi lăsa drum liber nuanței șterse a pielii...
Acest articol are peste 6 aprecieri, distribuiri și comentarii

Untitled.png

Dragă Mamă,
Îți amintești...
Trenul nu a lăsat pe nimeni în gară. Doi lucrători în uniforme verzi, palizi cu coatele  roase și sute de bagaje întinse pe zeci de metri ca după un război cu țoale. Așa arăta începutul sfârșitului văzut prin tine neștiind că acolo undeva eram eu, chiar în interiorul tău, nu mare, dar vie. Nu arătai suferința și oarecum o mascai cu un zâmbet forțat în fața domnului care fără milă mi-a bătut tatăl până la sânge pentru că a vrut să te îmbrățișeze, să ne îmbrățișeze.      
 


Speranața m-a ținut 9 luni, apoi încă 25 ani în viață...
Acest articol are peste 0 aprecieri, distribuiri și comentarii

7

658x0_rainy-day-window.jpg     
      Eram practic primul călător din troleibuz la acea oră. Teoretic sau imaginar purtam discuții cu un oarecare EU care după surprinderea mea era parte din mine.
Era 7, un 7 care cu greu își purta minutele după el, un 7 chinuit de vise și posibilități, alimentat de nesomn, și undeva alergând departe de stații.
      De ce mi se pare toată imaginea un gol? Suferise un colaps imaginar și se resimte doar prin retina mea. Târziu, dar erau totuși oamenii goi, pe interior.



      Deranjată oarecum de privirea tăioasă a taxatoare mi-am schițat un zâmbet mecanic până la sfârșitul călătoriei...
Acest articol are peste 9 aprecieri, distribuiri și comentarii

Nu-i liniște

hh.png

Toți au muțit. Și nu era genul de liniște la 8 dimineața alimentată de nesomn și oboseală. Scârțâitul podelei, coardele unei viori, transpunea realitatea într-o formă banală de vis. Il vezi, dar nu-l crezi. Și nu că ar fi o problemă, totuși trebuie să te trezești din somn dacă la realitate nu ai cum.



Somnul amiaza e cel mai productiv pentru că te va ține treaz noapte când creierul va vorbi în locul tău. Ignoră-mă dacă îți scriu la 1-2 noaptea, nu știu să-mi controlez dorințele.

Cuvântul ăsta ”a reuși” se completează perfect cu altul ” vreau” sau ”pot”...
Acest articol are peste 9 aprecieri, distribuiri și comentarii